Educația financiară în primii 7 ani de acasă

Faptul că va trebui să îi vorbești, la un moment dat, copilului tău despre bani este inevitabil. Intră în responsabilitatea ta în baza rolului de părinte. Cu atât mai mult că școala nu pune accent pe această educație pentru viitor.

Educația financiară nu se referă numai la educația matematică: ”5 lei pot fi formați din 5 bancnote de 1 leu sau din 10 monede de 50 de bani ori alte variante” sau la educația valutară: ”există în lume mai multe valute: euro, lira, etc”. Educația financiară se referă la comportamentul, la obișnuința cu privire la modul în care acționăm cu banii. Educația financiară înseamnă: muncă, valoarea banului, cum funcționează banii în societate și ce putem face cu banii, cum ne realizăm obiectivele de ordin financiar: cum ne achiziționăm casa în care stăm, cum ne cumpărăm vacanțele în care ne petrecem timpul liber și multe altele de care avem nevoie în viață sau pe care ni le dorim.

                        La ce se referă educația financiară?

Educația financiară implică demarcația dintre nevoie și dorință, dintre timp scurt și timp lung, dintre acum și mai târziu, dintre mic și mare. La ce mă refer cu acestea?

Ei, bine, educația financiară nu vizează matematica, ci principiile psihologice și economice. Nevoia reprezintă ceea ce este neapărat nevoie. La copii, nevoile sunt realizate de către părinți. Când sunt mici, ei sunt ajutați de părinți să își satisfacă nevoile. Atunci când sunt mai mari, copiii văd diferența dintre o nevoie și dorință. Părinții îi ajută să facă distincța între nevoie și  dorință. Cum se face?  Nevoia de a te alimenta ți-o poți satisface prin a mânca mâncare gătită, dulciurile reprezentând dorințele pe care ni le satisfacem după ce am mâncat, după ce am realizat nevoia.

Din perspectiva financiară, când sunt mai mari, oamenii consideră că a avea o mașină este o nevoie, însă depinde. De cele mai multe ori o mașină reprezintă, de fapt, o dorință.

La nivelul vârstei de preșcolaritate se pot face demarcații între dorințe: o mașină mică în detrimentul uneia mai mari. Mic și mare înseamnă că: cea mica este mai ieftină și ne-o permitem acum, în timp ce cea mare este mai scumpă și nu ne-o permitem acum, ci mai târziu. Putem să economisim o perioadă pentru a o cumpăra pe cea mare. Dacă cumpărăm acum una mica și te joci mai mult timp cu ea și nu cumparam de fiecare dată câte una mică, după o vreme (și dăm exemplul concret, aici, copilului), după 10 mașinuțe mici pe care le-am fi cumpărat, putem să cumpărăm mașina cea mare sau camionul pe care ți-l dorești.

Este importantă educația financiară în primii 7 ani de acasă?

Ca parinte îți dorești tot ceea ce este mai bun pentru copilul tău.

Copilul tău vrei să aibă o viață fericită, prosperă, să aibă ceea ce își dorește, să realizeze ceea ce își dorește? Atunci educația financiară începută în cei 7 ani de acasă pune bazele succesului lui profesional și personal, a prosperității lui financiare, învățând de când este mic ce sunt banii, cum îi câștigi și ce înseamnă munca.

La vârsta lor – 3-7 ani munca poate fi ceva la îndemână: ajutor în casă, însă nu ceva ce oricum trebuia sa facă și intra în atribuțiile cotidiene.

Copilul care de mic învață principiile financiare, în perioada adultă va putea să își gestioneze bani: nevoile și dorințele, dintre acum și mai târziu, ce presupune a avea o casa mică sau o casă mare.

Școala ne învață copiii pentru a cunoaște lumea. Familia învață copilul cum să se descurce în viață, cum să îi fie bine. Informația de acasa îmbinată cu afectivitatea familiei sale, contribuie la o dezvoltare armonioasă.

Cărți de educație financiară pentru copiii din România

Există, acum, mai multe cărță de educație financiară adresate copiilor (printre care si ”Mărunțilă și Bancnoțilă” scrisă de subsemnata). Pentru ca ei să aibă parte de educație financiară începând cu vârsta de 3 ani, în sânul familiei, poveștile oferă, pe înțelesul copiilor și în manieră creativă, principii financiare de bază. Lectura conferă posibilitatea părinților să se implice în educația financiară a copiilor lor, de la vârste fragede. În baza lor se pot purta discuții precum: valoarea banilor raportată la munca depusă, diferența dintre nevoie și dorință, dintre perspectiva de termen scurt și lung. Copiii singuri, prin intermediul poveștii, de dimensiunile unui basm, vor deprinde obișnuițe precum economisirea, gestionarea banilor și consecințele alegerilor lor, iar la nivel subconștient vor alege, pentru mai târziu, cum vor să își realizeze obiectivele din sfera financiară.

Parenting financiar

Parentingul financiar este reprezentat de conștientizarea importanei educației financiare timpurii. Modul în care copilul învață și descoperă lumea, la fiecare interval al dezvoltării, permite acestuia să îi ofere informația concretă, utilă la acel moment.

Părintele este ”garantul” succesului copilului său de mai târziu. Părintele prin forța sa de influență determină modul în care copilul își va gestiona banii: îi va cheltui ori economsi, îi va investi ori îi va dona, de aceea este importanta educația financiară în primii 7 ani.

Copilul asimilează toată informația care vine către el; el este un burete care absoarbe toată informația. (Maria Montessori numește acest fenomen ”mintea absorbantă”.)

Copilul asimilează atât informația, cât și comportamentul adultului, de aceea, dacă părintele cheltuie toți banii pe care îi are, dar îi predică conceptele economisirii și cât de important este să economisim, copilul va face ceea ce va vedea, nu ceea ce va auzi.

Meseria de părinte este cea mai importantă meserie.

Îți propun să aloci timp și studiu pentru a deprinde tainele educației financiare pentru copii. Momentul acesta este ideal acum pentru capacitatea lui de amplificare. Ulterior nu va mai asculta de tine, ci de anturaj, iar atunci tu nu vei maifi responsabil de educația primită din cadrul anturajului său.

Succes în educația banilor tăi, dar și a banilor copilului tău, a modului în care el și-i va gestiona!