Despre Bani

”Cu buzunarul plin de bani, ești înțelep, frumos și mai cânți și bine” spune un vechi proverb evreiesc.

Evreii sunt cunoscuți ca fiind poporul cu cele mai multe cunoștințe despre bani. Ei sunt foarte atenți cu banii lor. Ei știu cum funcționează economia și acționează ca atare. Sunt interesați de bani și știu să îi facă, dar și să îi păstreze și să îi multiplice. Evreii sunt considerați a fi și un popor zgărcit. Însă, cei care fac bani, care muncesc pentru ei, îi valorizează mult mai mult. Nu este vorba despre zgărcenie. Atunci când muncești pentru bani și cunoști mecanismul de funcționare, ai mai mult respect și responsabilitate față de ei. Evreii de mici își învață copiii ce sunt banii, cum îi pot câștiga și înmulți.

De ce să vorbim despre bani?

Din păcate, banii reprezintă un subiect tabu, o discuție care nu este des întâlnită între rude, prieteni, cunoștințe. Această confidențialitate, să o numim, nu ne ajută să ne educăm, să ne informăm în ceea ce privește banii. Banii au niște reguli după care ei se fac, se păstrează și se multiplică. Sistemul financiar și economic este complex, însă nu neinteligibil. El poate fi cunoscut și se poate acționa în conformitate cu principiile de funcționare, astfel încât, fiecare dintre noi să beneficieze cât mai mult de pe urma sistemului. Așa cum fac evreii. Ei au un cult pentru bani și un respect enorm pentru ceea ce reprezintă banii.

Ne plângem că nu avem bani, că ei sunt prea puțini și că nu ne ajung de la o lună la alta.

Fie că ne dorim să aceptăm sau nu, banii sunt o resursă importantă în realizarea personală. Viața noastră depinde de bani. Tot ceea ce deținem am cumpărat cu bani. Majoritatea lucrurilor, bineînțeles. Nu cumpărăm absolut totul cu bani, însă mare parte, da. Banii sunt un mijloc universal de schimb. Ei au luat locul trocului și ne-au facilitat accesul la bunurile de care avem nevoie. Banii sunt o resursă importantă și nelimitată, însă necesită să cunoaștem foarte bine mecanismul de funcționare și să acționăm ca atare.

Nu ne este de folos să ne plângem de bani: că nu avem, că nu reușim să îi păstrăm, când noi nu vorbim cu nimeni despre bani. Orice informație pe care o aflăm ne poate duce mai aproape de obținerea independenței financiare. Se spune că în fiecare zi învățăm lucruri noi și că, dacă suntem deschiși nu va trece o zi fără să nu învățăm cel puțin un lucru care să ne ajute mai târziu.

Educația financiară nu se face la școală. Nu ni se predă nicio informație legată de bani, de aceea, acest tip de educație intră în sarcina noastră. Educația financiară face parte din educația permanentă, neobligatorie, dar necesară în viață. Și pentru a ne informa este nevoie să fim proactivi. Ce înseamnă să fim proactivi? În primul rând, să fim deschiși la a aborda acest subiect, la a integra în sfera noastră de cunoaștere orice informație pe care o primim și să punem în practică informația pentru a culege roadele educației.

Educația financiară se referă la ansamblul de cunoștințe despre bani care ne pot ajuta să ne realizăm din punct de vedere financiar. Ea abordează regulile de funcționare a banilor: cum se câștigă, cum se păstrează, cum se înmulțesc și, de asemenea, pe lângă informația economică, acest tip de educație vizează și deschiderea noastră față de acest subiect, aspectele psihologice: cum ne raportăm la bani. Psihicul influențează maniera în care noi abordăm acest subiect și ne ajută sau ne împiedică să ne realizăm financiar.

Istoria banilor

Solomon este cel care pune bazele sistemului monetar. El este cel care a început să bată monede. Primele monede erau cât roata carului de mari. Ele erau găurite la mijloc și cântăreau chiar și până la 5 tone. Iar dimensiunea lor ajungea până la 3,5 m. Pentru a cumpăra un purcel era nevoie de o monedă de jumătate de metru și pentru o nevastă de una de 1,3 m.

Primele monede, apropiate de cele de astăzi, ca aliaj egal aur – argint, apar între anii 640 – 630 î. Hr.

În jurul anilor 900, în China apar banii de hârtie.

Și impozitele au un moment de apariție: Octavian Augustus pune bazele sistemului monetar prin impozitarea tranzacțiilor comerciale, deținerea de terenuri și câștigurile.

În România, Leul devine monedă națională în anul 1867 prin statuarea Legii pentru înființarea sistemului monetar.

Denumirea de “leu” provine din secoul al XVII –lea când în statele românești circulau talerii olandezi, având gravat, pe ei, un leu.

Am vorbit, până acum, despre apariție, evoluție, dar care este scopul banilor?

Existența unei forme accesibile a valorii, în locul trocului
Existența unui mai bun control al economiei

Dar un alt scop al banilor? Un scop de importanță magistrală?

Valorizarea personalității.

De ce avem nevoie ca să trăim?

De apă și pâine.

Însă de ce există dulciurile și băuturile răcoritoare?

Valorizarea personalității este răspunsul!

Aprecierea, nevoia de a fi important, valorizarea reprezintă simțământul specific ființei umane; un simțământ stringent, diferit de simțământul de foame, de dragoste. Simțământul de foame, de exemplu, nu se mai manifestă o perioadă, după ce a fost satisfăcut și nu vizează mai multe arii, precum se întamplă în cazul valorizării personalității. Valorizarea personalității determină cumpărarea produselor ”de firmă”, distracția în cluburi ”de fițe”, clasificate ca fiind V.I.P. unde produsele sunt mult mai scumpe decât valoarea lor efectivă.

Comercianții valorifică acest simțământ, această nevoie stringentă a ființei umane. Și consultanții financiari care acordă credite, de asemenea. Sunt oameni care își fac un credit de nevoi personale pentru a merge în vacanță o săptămână și plătesc 5 ani (creditul).

Există o parte irațională, o voință independentă de conștiența noastră, însă dispunem și de mecanisme care compensează și echilibrează partea irațională.

Dacă vrei să fii pe val, înoți. Daacă vine valul și nu știi să înoți, vei fi sub val și te vei îneca. Pentru a fi pe val, folosești informația.

Vă aștept să fiți pe val, să valorificați, la maxim, informația pe care o primiți.

Succes în conștientizarea banilor!